Criza, motiv de hotie

Sclavagismul in forma cea mai abjecta si infecta, desi poate suna pleonastic, abunda ca flegmele intr-un spital de plamani in tagma angajatorilor privati. Insulta intelectuala ca si politica de bussiness, bataia de joc drept politica salariala si simtul de “proprietate” asupra angajatului ca si mod de comunicare cu acesta sunt lucruri firesti. Ele reprezinta retetele de succes ale afaceristilor de carton, mandrii peste masura de falnicele companii ctitorite cu steroizi ieftini.

Pentru o bucata de paine mai bine coapta si cu gandul la un viitor indepartat linistit, cei mai multi accepta umilinta de a fi organizati in turme de sacrificiu si de a presta munca de calitate dar prost platita in folosul comunitatii de afaceri. Am fost poate invatati de mici, ca pentru o palma trebuie intors si obrazul celalalt. Munca asidua si devotamentul ne vor aduce succesul intr-un final. Sacrificiul va fi apreciat si rasplatit la sfarsit … si lista poate continua. Unii poate mai cred asta, seara cand adorm. Daca stam sa facem o analiza simpla, punand in balanta faptele, se poate constata usor ca nu sunt decat iluziile unor oameni a caror singura arma este speranta. Optiunea este unica, DOAR in lipsa curajului de a cere la unison dreptul la demnitate.

Obisnuinta de a ti se cere sa pleci daca nu-ti convine nu este altceva decat confirmarea politicii de sclavie legala. “E firma mea si fac ce vreau!”  – replica indragita a impotentului puhav, cu limuzina si costum periat de dulaii cu dinti de lapte, ce-i conduc obedient turmele. NIMENI nu face ce vrea atata timp cat aplica tactiti marsave chiar daca legea, de multe ori stramba, ii permite. Sau daca face, mai exista ceva ce-l sperie uneori noaptea… ”legea oamenilor”, care poate sanctiona mult mai aspru decat oricare alta lege, daca este aplicata cu cap si in grup! Pare nerealist, imatur ? Ati incercat-o ? Preferati sa roadeti o coaja de paine muncita sperand ca maine va avea si unt ?

In conditiile in care multi angajatori sunt afectati direct de criza exista o parte, la fel de numeroasa, care au adoptat ultima moda in materie de afaceri: mimarea crizei, inclusiv prin neachitarea intentionata a datoriilor catre fisc! Pretext excelent pentru “munca pe nasturi” si pentru inocularea in subconstientul angajatilor a sentimentului de datorie si sacrificiu. Ce nu inteleg, sau mai degraba ce nu vor sa inteleaga multi, este ca prospetimea painii de azi nu o garanteaza pe a celei de maine. Atitudinea de supunere neconditionata si permanenta nu reprezinta un ingredint al succesului in viata, poate doar al celui de moment precum senzatia obtinuta de un narcoman dupa administrarea dozei.

Umilinta, sfidarea, tonul ridicat, chiar isteric nu sunt altceva decat reactiile omului care se simte vinovat si incoltit. Toate astea izvorasc din FRICA ! FRICA de a fi incoltit de mai multi, de a da socoteala “turmei” pe care o batjocoreste, dar de pe urma careia se lafaie dispretuitor.

Nu este nimic gresit sau condamnabil in a fi frustrat, in special daca frustrarile tale provin din mizeria ce te inconjoara. Mult mai condamnabila si demna de dispret este atitudinea falsa de a zambi in birou si a injura cu sete la o tigara !

Ipotetic vorbind, maine dimineata, se poate intampla, fara intentie, bulversati fiind de ziua precedenta, sa confundati poarta de acces… cu parcarea! Este condamnabil, indiferent de motiv, sa confundati limuzina patronului sau biroul acestuia cu toaleta, chiar daca se aseamana prin “materia” gazduita… Daca v-au fost micsorate salariile sau nu mai primiti diverse bonusari, ori sunteti victima altei inginerii financiare, nu se cade, crestineste vorbind, sa doriti patronului achizitionarea de coroane de flori si lumanari din acesti bani!  Oamenii responsabili si inteligenti rezolva orice problema prin discutii bazate pe argumente, prin munca exemplara si spirit de sacrificiu chiar daca au sarit peste masa de pranz!

Prostia este un drept … sau un avantaj

In viata este util si sanatos sa te feresti de multe rele daca stii sa le deosebesti. Din punct de vedere profesional unul dintre cele mai mari pericole posibile este reprezentat de omul prost ajuns pe functie. Exista si o expicatie simpla pe principiul proverbului “prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”. Acest semidoct cu studii superioare are mereu dreptate indiferent daca are argumente sau nu, nu-si recunoaste niciodata greselile deoarece in mintea-i luminata de plafoniera scuzele reprezinta o slabiciune pe care functia sa nu o poate admite si persevereaza din greseala in greseala. Se bazeaza pe faptul ca “tronul” ii este inconjurat de “supusi” si lingai avizi de atentie care-i vor acoperii mereu spatele. Il recunoasteti? Lucrati cu unul sau pentru unul? Este importanta painea pe care o mananci dar este important si de unde o mananci si in ce pozitie…. Ti se ofera varianta de a accepta sau de a pleca? Poate mai este o varianta, aceea de a schimba ceva… Iti spui ca “pretul” pe care trebuie sa-l platesti zilnic este mic si merita pentru “painea” pe care o castigi? Gandeste-te bine! Este mic acum, dar va creste incet pe nesimtite pana intr-o zi cand pretul “painii” va fi demnitatea insasi. Esti pregatit sa-l accepti sau sa pleci?  Sau, vei lua atitudine! Un singur “razvratit” reprezinta un neadaptat, doi reprezinta un precedent, dar mai multi reprezinta o voce stridenta ce nu mai poate fi acoperita asa de usor, iar cei ce vor incerca sa o acopere au ca singura motivatie FRICA!

Gura pacatosului adevar graieste!

Dupa ce la inceputul saptamanii trecute carmuitorul natiunii si-a aruncat in graba privirea-i agera asupra “supusilor” facandu-i tampiti pe cei care au terminat o scoala se pare ca dl Toader Paleologu, ministrul culturii, a tinut sa-i dea o replica pe masura, bineinteles involntar. Nu are vreun sens in a porni o dezbatere pe marginea emanatiilor prezidentiale deoarece afirmatiile domniei sale se confirma in totalitate. Numai intr-o tara in care sistemul de invatamant produce tampiti este posibil ca politicieni precum cei actuali sa fie la putere, inclusiv dansii fiind un produs de baza al scolii romanesti.
Cu o inocenta de invidiat, ministrul culturii declara: “O tara mare, poate sa-si permita si un bou drept presedinte, una mica are nevoie de un intelectual. Noi suntem la mijloc.”. Intrebat de jurnalisti unde s-ar situa presedintele pe axa intelectual de anvergura – bou, dl. Paleologu a continuat sirul dezvaluirilor “intime”: “Traian Basescu este un om inteligent, care fara a fi el insusi intelectual, stie sa-i aprecieze, are discernamant, nu are complexe si este natural”. Practic, nefiind intelectual, unul din polii faimoasei axe a disparut astfel incat declaratia ministrului culturii tinde sa indice ideea de baza a politicii nationale … muuuuuu!

Unde-i lege, vai de cetatean!

Argumente

ART. 208 Cod penal – Furtul
Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.

ART. 209 Cod penal – Furtul calificat
Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
[...]
d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra;
e) într-un loc public;
[..] se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

ART. 44 Constitutia Romaniei – Dreptul de prorpietate privata
[...] Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.[...]
[...] Averea dobandita licit nu poate fi confiscata.[...]

Concluzie

O hotarare de consiliu local prin care se prevede ridicarea autoturismelor parcate ilegal este mai presus de lege si de constitutia tarii. Mai mult decat atat, actiunea se face cu acordul si sub atenta supraveghere a acelora ce sunt platiti din bani publici sa protejeze cetatenii si bunurile acestora. Ce procent din suma incasata ajunge in bugetul primariei?…raspuns 0%. Fiecare intelege ce vrea si ce poate… eu unul inteleg ca este vorba de o afacere bine pusa la punct care nu are nici pe departe ca scop disciplinarea conducatorilor auto sau descongestionarea traficului. Scopul vizibil este acela de a crea averi, bineinteles legal, diverselor capuse afiliate domeniului politic. Banii proveniti din aceste actiuni ar putea fi folositi la construirea de locuri de parcare (am zi construirea nu vopsirea asfaltului sau postarea de semne de parcare acolo unde oamenii deja parcau de ani de zile) dar asta probabil ar micsora incasarile afaceristilor de carton. Intr-un oras ca Bucurestiul in care oficial sunt 9 masini pe un loc de parcare aceasta actiune nu se poate numi decat impotriva cetateanului si a prorpietatii acestuia. In orice tara civilizata a lumii in momentul aparitiei unei legi in primul rand se creeaza conditiile necesare respectarii ei dupa care se aplica. Animalul politic de la noi a inteles ca poate da o lege doar pentru ca are aceasta putere fara sa tina cont daca aceasta este sau nu aberanta. Sintagma “parcat ilegal” devine sinonima cu normalitatea intr-un oras fara parcari si unde nu exista nicio intentie de a le construi dar unde omul de rand are obligatia de a parca numai in locurile special amenajate acestui scop. De promisiuni sunt satul si cred ca un politician ar trebui sa se laude cu ce a facut si nu cu ce urmeaza sa faca, iar daca a facut ceva acest lucru sa aduca o inbunatatire semnificativa nu sa fie doar o bifa intr-o agenda. Oare 100, 1000, 2000 de plangeri penale, de procese intentate tuturor celora care au adoptat, aprobat si pus in practica aceste actiuni ar putea schimba macar un pic situatia in bine pentru cei ce contribuie din munca lor la propria oprimare. Poate ca nu, poate ca da , dar poate un semnal de alarma va fi tras! Sau pur si simplu vom continua sa acceptam cea ce ni se intampla pentru ca daca vom analiza la rece toate faptele s-ar putea sa ajungem la concluzia ca meritam…

Nota

Acest articol NU se adreseaza celor care parcheaza pe trecerile de pietoni, in statiile mijloacelor de transport in comun, in intersectii, in spatiile verzi sau celor care blocheaza traficul prin parcare sau stationare. Acestea sunt fapte condamnabile si izvorasc din nesimtire si lipsa de respect fata de semeni. Ma adresez celor care ametesc timp de 15 – 20 de minute in cautarea unei bucati de asfalt (platita de bani publici) pe care sa-si parcheze bunul muncit intr-o maniera cat mai legala cu putinta.

Indigestie psihica

“Derbedeul dracului”, “tiganca imputita”, “pasarica”, “succesuri”, “aviara gripa” (expresie in lb.engleza) sunt doar cateva exemple din uriasa invatatura de suflet propovaduita poporului roman de crema maronie a clasei politice romanesti. In urmatorii 10 – 20 de ani manualele de istorie ce se vor deschide in fata ochilor flamanzi de cunoastere ai copiilor vor avea obligatia morala de a infatisa aceste fapte de o profunda si adanca intelepciune ce nu trebuie uitate niciodata. Fotografiile, citatele, dar mai ales realizarile darjilor luminati ce prin munca lor neobosita si neincetata au dus in spate munca acestui popor in directii bine definite ce printr-o nefericita concidenta au devenit sinonime cu interesul de haita primitiva nu trebuie sa lipseasca din nicio enciclopedie politica a anilor 2000 – 2010.
Impotenta mentala ambalata frumos si inocent, betivaneala la volan precum si in fruntea statului, tonul ascutit si ridicat drept argument reprezinta adevaratele valori pe care romanii trebuie sa le accepte si sa le pretinda de la oamenii politici aflati la carma destinelor natiunii.
Daca toate cele de mai sus creaza impresia unui om frustrat atunci este bine de precizat ca scopul a fost atins … in spatele cuvintelor se afla un om alaturi de multi altii, frustrat de propria neputinta. Neputinta de a suprima din radacini aceste infectii purulente ce ne perturba zilnic viata, existenta, dezvoltarea. Neputinta izvorata nu din lipsa fortei fizice sau a determinarii ci din existenta constiintei. In fata instinctului de autoconservare insa, sunt putine sau inexistente valorile umane ce raman in picioare … este doar o problema de timp … iar acesta curge …. tic tac!

“Land”-ul specialistilor

“Romania, Land of choice” unul dintre cele mai scumpe si mai idioate sloganuri din cate au existat pe la noi. Cu toate astea unii se mandresc cu el cea ce ma duce la concluzia ca in lipsa unor valori reale ne putem multumi prin a promova una dintre cele mai mari avutii nationale: PROSTIA! Fie ca provine din rautate, invidie sau din simpla lipsa de vitamine din alimentatie abunda precum gropile in asfalt. Dar nu acesta este subiectul pe care doresc sa-l dezvolt desi poate fi unul din precursori.

Zilele trecute am urmarit cu interes cum o echipa de “profesionisti” montau un aparat de aer conditionat. Cu toate ca procurarea instalatiei se facuse dintr-unul din marile lanturi de magazine de electrocasnice iar asteptarile mele in cea ce priveste montajul erau ridicate am asistat resemnat la un episod din epopeea nationala intitulata “Romanul, bun la toate”. “Compania” care se ocupa de montaj si care era calduros recomandata de distribuitor era alcatuita din doi …indivizi si una bucata dacie ruginita din timpuri imemoriale. Pana aici aproape totul parea normal. Nu am sa intru in discutii de genul… de ce gaurile date in pereti au dimensiuni duble fata de cat era necesar sau de ce pe foaia de montaj scrie “nu raspundem pentru eventualele pagube provocate si nu ne asumam remedierea acestora” pentru ca as parea mai inadaptat decat sunt pentru aceste plaiuri.

Intr-un tarziu a venit momentul fixarii unitatii externe. Pentru asta, firesc, trebuie date gauri in zid. Nimic spectaculos imi spun, cu toate astea “baietii” tin mortis sa ma impresioneze din nou. Dupa ce fixeaza cadrul metalic de zid si pun unitatea pe acesta raman cateva momente pe ganduri uitandu-se de jur imprejurul acesteia de parca pierdusera ceva. Si chiar pierdusera … pierdusera din vedere sa masoare daca traseul frigorific ajunge pana unde trebuie si daca geamul sub care montasera aparatul se mai poate deschide. I-am lasat cateva momente sa-si revina si sa-mi revin…. Le-am spus ca nu se mai deschide geamul… Unul dintre ei, zambind, m-a asigurat ca se deschide suficient si mi-a facut si o proba. Era suficient cat sa scoti o mana pe el …da dar se deschide…bine ca nu l-au montat mai sus mi-am spus…. Dupa ce au fumat tacticosi o tigara fiind evident marcati de insuccesul avut l-au dat jos si fiind in criza de idei au apelat la ultima solutie ramasa: ruleta. Obiectul cu proprietati aproape magice zacuse pana atunci trist pe pervaz. Dupa masuratori amanuntite au rezolvat problema prin trei noi gauri. Au tinut insa sa precizeze ca este prima data cand nu le iese la prima incercare … probabil vorbeau de ziua aceea.

Remarc din ce in ce mai des ca orice se face la noi, incepand de la batutul unui cui si pana la guvernare se face dupa ureche, din ochi si mai ales din auzite, de la vecinu` sau de la o ruda. Toti ne pricepem la toate, orice se invata pe loc iar cei care au o pregatire reala pentru a face ceva sunt tratati cu dispret pe motiv ca “baaa eu fac asta de cand ma stiu si nu a trebuit sa merg la scoala!”. Sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie de un mester in casa ca sigur vei gasii o suta. Nu stiu daca dupa finalizarea lucrarii o mai poti numi casa dar sigur treaba a fost rezolvata intr-un fel sau altul.

Sloganul cu care ne mandrim atat de mult, “Land of choice” nu mai pare atat de imbecil dupa astfel de experiente. Aproape ca pare adecvat. S-or fi gandit ei la ceva, doar nu l-or fi scos din burta. Este tara in care poti alege, ai de unde alege, tara in care aproape fiecare se pricepe sa faca de toate, tara in care se fac poduri fara a tine cont de calea ferata de dedesubt, tara in care se fac 5 km de autostrada in 4 ani si nu in cele din urma tara pe care o iubim! Unii isi promoveaza muntii, altii plajele, poate este cazul sa acceptam macar pentru moment ca la noi nu se poate nimic … desi, trebuie sa fi suficient de inteligent pentru a realiza ca esti prost…

…insomnie

Ora 23:55, din intamplare TVR1, emisiunea “No Comment 1989″ …privesc cu o nefireasca teama la imaginile ce se succed haotic pe ecran. Aveam 8 ani pe atunci, nu intelegeam exact ce se intampla dar multe din imaginile pe care le urmaresc acum la aproape 20 de ani distanta am convingerea ca le-am privit in direct in copilarie. Nu voi intelege niciodata comunismul asa cum l-au inteles parintii si bunicii mei dar inteleg foarte bine unde am ajuns ca natiune dupa doua decenii de “libertate”. Avem libertatea de a alege de cine sa fim furati, batjocoriti, infometati. Avem libertatea de a ne desemna bogatii si de a-i face si mai bogati, avem libertatea de a ni-i face stapani. Si toate astea la pretul a doi trei mici si un pahar de bere gratis castigate cu lupta, la propriu, intr-o duminica insorita, la o serbare populara. Oare disperarea precede nebunia sau desteptarea…. oare cat de rau trebuie sa fie inainte de a fi bine. Lacomia, invidia, ura, bucuria de raul celuilalt ii caracterizeaza si pe sarmani dar si pe bogati.
Fac o paranteza: un imbecil claxoneaza cu sete in strada, probabil asteapta pe cineva sa coboare. Este ora 00:15, Romania, Bucuresti… insista, iar si iar. Daca as spune ca nimeni nu are nicio reactie lumea s-ar impartii in doua tabere… unii ar spune ca reactia sau mai bine zis lipsa ei este fireasca pentru tara in care traim in timp ce partea opusa ar replica cu sete: “De ce nu-i zici tu ceva?”. Toti aveti dreptate. Acum imi dau seama ca paranteza deschisa nu-si are sensul …de fapt despre asta este vorba… avem libertatea de a nu face nimic si ne-o exercitam din plin.
Totusi o reactie! Dupa voce o persoana trecuta de prima tinerete iar dupa vorbe un visator: “Daca nu te potolesti chem politia!”…I-as replica dar situatia nu-mi permite…Care politie? Ce-i pe ale caror mijloace de deplasare scrie -siguranta si incredere- ?. Nu va deranjati si nu-i deranjati. Am facut-o eu anul trecut cand, intorcandu-ma de la serviciu am vazut la cativa pasi de locuinta un om cazut in strada. Am avut libertatea de a alege…am ales sa apelez 112. Dupa ce pret 10 – 15 secunde am convins o voce stridenta ca am motive intemeiate am primit legatura cu “salvarea”. Dupa mai bine de 2 minute de la acest prim succes si dupa un “interogatoriu” complet in timpul caruia interlocutorul meu parea mai mult interesat de persoana mea si nu de motivul apelului am repurtat a doua victorie…mi-am spus “oful”. Intrebarea care a urmat am constientizat-o abia dupa acest eveniment. “Este un om al strazii?” Am raspuns “Nu!”… chiar nu era, dar acum ma intreb daca era si as fi raspuns DA. Oare ce ar fi urmat? …. nu vreau sa ma gandesc acum… “Asteptati sosirea ambulatei!” dupa care convorbirea s-a incheiat. Am asteptat … nu au trecut nici 5 minute si a aparut un echipaj SMURD. Am tot respectul si admiratia pentru profesionalismul de care dau dovada. In schimb, intamplarea produsa pe parcursul celor 5 minute de asteptare mi-a alimentat scarba si indignarea fata de institutiile statului. Am observat din intamplare un echipaj de politie ce trecea prin zona, le-am facut semn sa opreasca. Cu o privire aproape buimaca, ceva de genul “cine noi??”, au binevoit a opri. Le-am spus ca este un om cazut in strada, m-au privit de parca nu intelegeau ce le spuneam, nu-mi intelegeau agitatia….. m-au intrebat daca am sunat la 112. Le-am spus ca da…. parca usurat de aceasta veste cel din dreapta mi-a spus in timp ce ridica usor geamul: “Foarte bine ati facut! Asteptati-i sa vina… Noi suntem de la circulatie, nu va putem ajuta!” Oare asa trebuie sa fie? Oare in alta parte s-ar fi intamplat la fel? Poate ar fi trebui macar sa coboare din masina… sa arunce o privire…poate omul fusese batut, talharit …. am uitat …politia la noi nu se autosesizeaza …trebuie sa depui o plangere sau sa mori ca sa demareze ceva, probabil o ancheta inutila. Au avut libertatea de a actiona dar ceva i-a impiedicat: erau de la circulatie! La venirea ambulantei omul a fost “salvat”. Nu am mai zabovit dar macar a ajuns pe maini bune …cel putin pana la spital macar.
Sunt eu oare prea pornit…se poate, dar constant cate un eveniment de acest fel imi alimenteaza “mania”.  In urma cu vreo 6-7 luni, seara tarziu incercam sa gasesc un loc de parcare. Una din aleile blocului era blocata chiar pe mijloc de un autoturism serios avariat si cu parbrizul spart. Usa soferului era deschisa…am coborat , am asteptat cateva minute dar strada era pustie. Am reusit pana la urma sa parchez pe o frantura de asfalt liber. M-am indreptat spre casa. La aproximativ 50 de metri distanta m-am intersectat cu o patrula…erau doi. I-am salutat respectos si i-am informat ca ceva mai incolo se afla o masina pe mijlocul strazii ce parea abandonata. Cei doi “oameni ai legii” mi-au raspuns la fel de respectos si pe un ton calm: “Sunati la 112 , noi am iesit din tura.” Ambii erau in uniforma de serviciu, cu echipamentul din dotare inclusiv statiile radio. Nu am comentat in nici un fel raspunsul lor… imi pierdusem argumentele. Citisem undeva ca politistul are obligatia de a interveni indiferent daca se afla sau nu in misiune. Probabil erau si dansii de la circulatie si nu puteau da prin statie mai departe. Dar stai …totusi “problema” mea era de circulatie. E clar … iesisera din tura! Am ales sa-mi continui drumul. A doua zi autoturismul in cauza se afla in acelasi loc. Pe la pranz cativa binevoitori au impins masina intr-o parte eliberand drumul…urmatoarea zi “epava” a disparut. Probabil or fi revenit in tura cei de la -siguranta si incredere- …desi, era sambata … or lucra sambata?
De unde plecasem? Aha… unde am ajuns? Nu-mi face nici o placere de a acuza sau a arata cu degetul catre o institutie anume si nici nu-mi propun… Au fost doar doua intamplari traite personal ce mi-au conturat foarte clar alaturi de alte episoade, situatia actuala a natiunii… vorbesc de oameni si nu de institutii …. imi doresc o reactie a laturii umane care in final poate duce la reactia unei institutii, dar cred ca ajung la fel de visator ca vecinul din blocul alaturat ce a avut totusi o reactia la adresa celui care prin prizma libertatii dobandite a ales sa claxoneze insistent in miez de noapte.

Lumea mea

          Se spune ca nu trebuie sa intrebi ce a facut societatea pentru tine atata timp cat tu nu ai facut nimic pentru ea ….Se spune ca nu ai dreptul sa comentezi nimic despre cei alesi atata timp cat nu ai fost la vot …Se spune ca ai indatoriri cetatenesti, obligatii si sarcini de indeplinit si uneori chiar drepturi …Se spune ca esti un cetatean care te afli undeva la baza unei piramide, numite societate, pe ale carui umeri sta greul … de fapt nu prea am auzit spunandu-se asta.

          Sunt multe lucruri care se spun …unele se cer spuse altele facute, dar in primul rand trebuie spuse pentru ca “ocnasul” aflat la baza piramidei se infioara de patriotism la auzul acestora, uitand de intestinele goale si mancate de boli, de hainele tocite de atata spalat. Se simte bucuros si puternic atunci cand, cu mainile crapate si tremurande apuca stampila – singura si cea mai letala arma de care dispune – si o apasa cu sete in dreptunghiul opus celui vizat la ultima “chemare”.

          Dupa acest gest cetatenesc se reintoarce in lumea sa, incercand sa se convinga ca va fi mai bine, ca nu poate fi mai rau decat pana acum … pentru ca …asa cum i s-a repetat obsesiv in ultimele saptamani … “gestul tau conteaza”. In frumoasa plimbare de duminica, insotit de familie, observa cu multumire cum, orasul sau, cu toate greutatile prin care a trecut, este parca mai frumos, mai curat, mai prietenos… Ziua se incheie devreme, cu un sentiment de (auto)multumire, cu satisfactia datoriei implinite la umbra careia adoarme linistit.

          Sunetul alarmei matinale si nemiloase ii destrama visul idilic despre lume si conditia lui in ea …alearga cu ochii inchisi prin casa care intr-o zi ii va apartine, se imbraca decent cu hainele serviciu, da buzna in haosul strazii, injura scrasnind din dinti prins in usa metroului, se delecteaza citind cateva crime si batai mondene intr-o publicatie gratuita pentru ca, intr-un final sa ajunga in locul pe care il uraste dar de care se tine cu dintii, la munca …

          Spre seara se indreapta obosit spre casa , acolo unde se simte aproape stapan si puternic …dar lipseste ceva … ce a creat azi, ce a construit, ce a adunat … isi aduce aminte … banii de rata, intretinere ….. pana la sfarsitul lunii poate si impozitele pe proprietatile ce-i vor apartine in viitor … deci nu a fost totul in zadar, maine va fi mai bine …sau la fel. Aproape ca zambeste in timp ce intra agale pe strada sa unde, un cunoscut ii spune ca edilii, cu un dezvoltat spirit civic, au curata trotoarele de masinile parcate, si le-au depozitat in propriul buzunar. Recuperandu-si bunul la care inca mai are de contribuit, porneste spre casa fiind aproape convins ca a gresit, ca merita tot ce i se intampla …dar cand a gresit oare, azi sau ieri, acum 4 ani sau …in fiecare zi in care a acceptat conditia sa de cetatean cu toate obligatiile si sarcinile prevazute de un sistem pentru care “dreptul” este doar un strigat de chemare pentru turma ce-l sustine. In putinele momente de luciditate pe care le are, se intreaba daca nu cumva a venit momentul sa ceara si el ceva, sa poata comenta chiar daca nu a ales, sa aleaga chiar daca nu a fost intrebat, pentru ca, in sfarsit incepe sa realizeze cat de mult a dat, cat de mult a facut numai prin faptul ca a mers inainte, ca a avea un drept inseamana libertatea de a alege sa ti-l exerciti sau nu si nu o obligatie! Momentul este pe terminate iar el adoarme impacat cu gandul ca cineva, undeva, se gandeste si la el … macar in cer!

Mistretii …

     Am ajuns la limita rabdarii !! Inteleg ca traiesc intr-o tara in care oamenii au tendinta sa demonstreze ca nimic nu este imposibil sau prea dificil pentru a fi pus in practica in ceea ce priveste mitocania, dar uneori realitatea devine mult prea apasatoare si simti nevoia sa te eliberezi. Tocmai am ajuns in acest punct ! Este ora 23:00.
     Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti pe strada si sa observati pe jos, dar mai ales prin copaci sticle de plastic, carpe, haine sau articole de incaltaminte clatinandu-se lin pe crengile copacilor? Sunt convins ca da ! V-ati intrebat vreodata cum au ajuns acolo ? Probabil stiti si raspunsul, dar acesta merita detaliat…
Exista o anumita categorie de persoane, din pacate in continua crestere, pe care ii voi denumi generic “mistreti”. Ce este “mistretul”? Este asa numitul “taran de oras”! Acela care, pe langa multe alte activitati specifice rasei si conditiei sale pe care cu mandrie o reprezinta, este responsabil de majoritatea obiectelor suspendate in copaci. Cum apare acest fenomen ? Am sa va descriu ceea ce vad sau mai bine zis aud in fiecare seara stand cu geamul deschis la camera. Nenumarati “vecini” de bloc sau din blocurile vecine, odata cu venirea intunericului, incep sa-si curete barlogul scapand de toate resturile menajere prin simpla aruncare pe geam. Presupun ca in dreptul geamului au lipita o tinta cu textul: “Nimereste-ma daca poti!”. Seara de seara incepe un bombardament cu sticle si ambalaje de tot felul care de cele mai multe ori se opresc in copaci si creeaza un decor apetisant pe timpul zilei. Concluzia este una singura: repetitia este mama invataturii. Aceste animale, rectific… mistreti – sunt cei care ne decoreaza orasele pe principiul: ce nu-mi trebuie zboara pe geam.
     Acum vreo doi ani am asistat la o scena absolut halucinanta pentru mine. Stateam intr-o dupa-amiaza pe balcon cand, la un moment dat, la blocul de vizavi se iveste la balcon o silueta burtoasa, cu parul tuns scurt si ceafa probabil groasa – nu am vazut-o, dar asa parea din fata, iar mai tarziu gesturile au confirmat banuiala – tinand in mana o tava pe care se aflau coji de pepene. Va imaginati ce a urmat… cu o miscare dibace si fulgeratoare pe care probabil o mai incercase, a rasturnat tava peste geam avand grija ca nu cumva sa se murdareasca. In cateva clipe, insotite de un sunet infundat, cojile s-au lovit de asfalt, aproape de mijlocul strazii scotand la vedere o imagine aproape artistica. Am apreciat faptul ca, inainte de a rasturna tava, mistretul s-a asigurat ca nu loveste pe nimeni cu resturile din troaca sa.
     Urmarind aceste imagini cred ca ar merita sa imprejmuim cu garduri de sarma ghimpata si pe alocuri electrificata anumite zone. Sa aducem vizitatori de pe alte meleaguri pentru a le arata, pe sume frumusele, ceea ce ei probabil nu au visat sa vada vreodata: o oaza de mitocanie perfect conservata in Europa anului 2008.